Ziua etniei tătare din România este marcată pe 13 decembrie

Ziua etniei tătare din România este marcată pe data de 13 decembrie, după ce legea care stabilește acest lucru a fost adoptată în 2006.

Amet Aledin, subsecretar de stat în cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice, a declarat că etnia tătară a reușit după 1989 o reală revigorare a năzuințelor membrilor său, prin raportarea la conservarea specificului tradițional.

“Sentimentul de prețuire a personalităților și faptelor istorice oferă comunității tătare din România posibilitatea de a-și promova propria identitate. Legea prin care data de 13 decembrie a devenit sărbătoare a acestei etnii a fost adoptată în anul 2006, ca o recunoaștere firească a continuității istorice îndelungate, cu tot ceea ce reprezintă valori spirituale: limba maternă, religia, tradițiile. Reușind să le conserve, atât de consistent, comunitatea tătară demonstrează, de fiecare dată, dorința imensă de a a-și perpetua existența.

Etnia tătară a reușit, după anul 1989, o reală revigorare a năzuințelor membrilor ei, prin raportarea la conservarea specificului tradițional. Această lege completează, într-un mod consistent, suita legislativă creată, tocmai pentru a oferi o imagine identitară clară. Departamentul pentru Relații Interetnice a fost, este și va fi o platformă viabilă de promovare a acestei identități, așa cum este pentru toate celelalte comunități etnice.

La mulți ani, cu ocazia zilei de 13 decembrie!
Romanya Tatar Etnik Kunı Qayırlı Bolsın!”, a transmis Amet Aledin.

Amet Aledin a declarat pentru Vălureni, că  această lege a fost promovată în Parlament atunci când președintele UDTTMR era Agiacai Saladin.

“În perioada în care a fost promovată legea în Parlamentul României, președinte la UDTTMR era regretatul Agiacai Saladin, un mare susținător al proiectului legislativ și cel care a organizat, la nivelul comunității tătare din România, prima manifestare dedicată acestei sărbători”, a transmis Amet Aledin.

 El a transmis un mesaj după dispariția lui Agiacai Saladin pe care îl redăm integral.

“AGIACAI SALADIN Viața ne răsfață, dacă știm să o prețuim, cu o pleiadă de prieteni, fără de care mersul nostru, pe timp frumos, în ploaie, zâmbind sau înlăcrimați, ar fi istovitor. Viața ne răsfață ,și mai mult , dacă acești prieteni, cu sufletele lor, cu gândurile lor, cu inimile lor reușesc să lase amprente foarte vizibile în conștiința unui neam. Am cunoscut un astfel de om. L-am cunoscut pe OMUL AGIACAI SALADIN. Dinspre zâmbetul vag, purtat cu o sinceritate debordantă, răzbătea dorința transformată în fapte de generozitate adresate neamului său, neamul tătăresc. A fost cel mai generos om pe care l-am întâlnit. Dacă legile naturii s-ar fi comportat altfel, inima lui, cu siguranță, n-ar fi încăput în trupul său. Dacă am fi intuit , așa cum se cuvenea, deplin, consistent, abnegația sa, am fi priceput, chiar și cu o secundă mai devreme, mult mai bine, înțelepciunea lumii. A înfăptuit multe. S-a preocupat , până la obsesie, să existe o clădire importantă a comunității. Și avem o clădire importantă a comunității. A suferit, de fiecare dată, pentru orice copil sărman. Și a ajutat orice copil sărman. A fost mândru de nepoata sa. Și am fost să cumpărăm , împreună, o jucărie din pluș, un urs mare. A plecat , spre zarea infinit de albastră, înfășurat într-un steag mare, cel istoric , al tătarilor. Așa cum și-a dorit: chiar și moartea să-i fie de etnie tătară. Allah rahmet eylesin!”, a afirmat Amet Aledin.